Acest canal a apărut pe harta Banatului, la sfârşitul anilor ′50, ca urmare a unei acţiuni de anvergură pentru desecarea terenurilor agricole din zona de şes. Primele săpături s-au făcut cu contribuţia directă a populaţiei din zonă şi cu mijloace rudimentare: lopată, hârleţ şi roabă. Peste ani şi-au făcut apariţia şi utilaje speciale care au lărgit sau decolmatat albia. În acele vremuri, când munca „voluntară“ la săpat era obligatorie pentru toţi bărbaţii salariaţi sau membri GAC, nu-mi imaginam că prin sudoarea frunţii mele contribuiam la apariţia în zonă a unui important bazin piscicol.

Primele încercări, mai ales la caracudă şi caras, le-am efectuat în aval de staţia de pompare din Jimbolia pe porţiunea placată cu dale de beton. Spre satisfacţia şi surprinderea mea, aveam să constat că în zonă există crapi, ce-i drept cam mititei, bibani şi ştiuci. După câteva partide mulţumitoare, împreună cu partenerul meu, Petrică, am decis o ieşire pe canalul secundar dinspre Clarii Vii, cunoscut şi sub denumirea de Canalul Puturos, din cauza dejecţiilor provenite de la sectorul zootehnic. Am descoperit şi acolo locuri unde carasul muşca frecvent, însă nivelul scăzut al apei ne crea dificultăţi în utilizarea corectă a plutelor. Am hotărât să facem o incursiune în avalul canalului principal.

Într-o zi de vară, pregătiţi cu monturi şi momeli potrivite scopului nostru, l-am însoţit pe colonel într-o descindere în zona de jos a canalului. După ce am ajuns în localitatea Cenei, ghidul meu a virat la dreapta, zicând:

- Mergem mai întâi în zona Trei Poduri. Cunosc locurile…

Am acceptat fără comentarii, deoarece hoinăream pentru prima oară pe aceste coclauri. După ce am parcurs câţiva kilometri pe un drum agricol cu gropi, dâmburi şi înclinaţii periculoase, mi s-a părut că nu ne aflăm pe drumul potrivit. Am întrebat:

- Petrică, eşti sigur că mergem pe unde trebuie?!

- Absolut! De ce întrebi?...

- M-am uitat ieri pe harta judeţului şi acolo figurează un drum comunal între Cenei şi Checea. Acesta nu pare a fi drum amenajat şi nu cred să aibă numai 4 km cât scrie pe indicatorul din centrul comunei…

- Situaţia din acte nu se potriveşte cu cea de pe teren. Or fi 4 km, dacă îi parcurgi cu helicopterul sau cu trenul. În realitate distanţa e aproape dublă, cât despre drumul de legătură dintre cele două localităţi… ai văzut ce dezastruos este.

Conversaţia s-a încheiat, deoarece ajunseserăm la podul de peste canal, primul în amonte de staţia de pompare. Am coborât, am examinat zona, dar am constatat că nu prea sunt şanse de undit. În canalul proaspăt decolmatat, nivelul apei era foarte scăzut.

- Nu mai pierdem timpul pe aici, a zis cunoscătorul zonei, trecem podul, virăm la dreapta şi încercăm pe porţiunea din preajma satului Checea.

Drumul de pe marginea canalului dispăruse sub stratul gros de mâl scos de draglină şi nivelat de un utilaj. Noroiul se uscase, dar prezenta denivelări serioase, încât şoferul a fost nevoit să reducă viteza şi să facă slalom printre bolovanii rebeli, care nu s-au lăsat turtiţi. Părea un peisaj selenar, unde şi-a dus mutul iapa şi dracul roata. La un moment dat, şoferul acestei curse pe teren accidentat a oprit, oftând:

- Alt ghinion!

- Ce?! Ai terminat benzina?!