La stiuca II

Cum e cazul sa continui povestirea, ce sa va zic decat ca a fost o seara intr-adevar “involburata”, presarata cu tipete, injuraturi si usturimi pentru unii, cu lacrimi si dureri de burta de la ras, pentru ceilalalti...

Se lasa deci, noaptea de-a binelea, de pescuit nici vorba nu mai poate sa fie dupa ce aia trei au tulburat tot malul imbaindu-se si probabil spurcand apa cu ce le mai curgea din ei. Nu c-ar fi problema cu “materia organica”, dar cred ca ardeiul iute nu e tare pe placul pestilor de apa dulce, neobisnuiti pe vremea aia cu boiliesuri picante! Ala micu’ si cu mine ne culcam intr-un cort, ceilalti raman afara, la foc, incercand sa “inchege” dezastrul din maruntaie cu vodca si palinka ramasa, si probabil cu frica in san sa nu-i prinda noi “rafale” adormiti si bagati in cort. N-am decat sa ma bucur ca-mi ramane mie mai multa bere, ca doar o pasarica imi sopteste ca nimeni dintre cei implicat in “scandalul intestinal” nu va mai pune bere pe buze mult timp de acum inainte. Adorm, auzindu-i ca prin vis cum se cearta cu voce joasa in jurul focului, incercand sa gaseasca vinovatul pentru dobitocia cu prea mult ardei iute si cu kilogramul de slanina pus la fiert in supa care altfel, era numai buna.

Se crapa de ziua, e mai mult intuneric inca, atunci cand fac ochi, odihnit si cu chef de pescuit, in sfarsit. Ies si eu din cort in viteza, pentru obisnuitele “urgente” fiziologice ale diminetii si ma impiedic, zburand cat sunt de lung cand dau peste un corp matahalos ce doarme afara cu capul in usa cortului meu si cu picioarele catre mal, oarecum in diagonala, probabil ca sa fie sigura treaba ca nu-l ratez. Injur in barba, imi rezolv urgentele, ma duc sa ma spal oleaca pe dinti ca am o senzatie acuta de gura in care tocmai puiase puiase matza si galopez inapoi la cort, sa ma imbrac mai gros, frigul diminetii m-a patruns tare iute! Lumina a mai crescut nitel si apuc sa-l vad pe Gyuszi, cel care dormea in usa cortului meu. Probabil ca incerca sa intre, cand l-a doborat “oboseala”. Dar l-a doborat subit, nu gluma! Doarme cu fata in jos, cu nasul adanc infundat in adidasii imputiti ai unuia dintre noi. Somn usor!! Fac un tur de orizont. Sanyi doarme dus, langa fostul foc, facut covrig de frig. Mai un cap se iteste din cortul celalalt, e Zoli, care doarme cu picioarele inauntru si capul afara, probabil ii venise rau azi-noapte si n-a apucat sa iasa decat cu capul. Cat despre Schumi, doarme in pozitie exact inversa: capul si umerii in cort, restul afara. Ma uit in jurul focului, si ma lamuresc: toate sticlele de tarie ale lor sunt goale, imprastiate prin iarba. Betie crancena. Barem au scapat de diaree, sper eu in sinea mea, chiar daca or sa aiba niste capete cat butoaiele la trezire. Il scol si pe Ioska ala mic, si cumva, cumva ii taram pe toti in corturi, sa doarma barem la caldura pana-si revin. Eu ma apuc de micul dejun, injur birjareste si ungureste si romaneste cand constat ca astia au ars peste noapte toate lemnele taiate de ieri, ce trebuiau sa ne ajunga doua-trei zile. Pe ala micu’ il trimit in sat dupa apa potabila, sare si paine, maraie ceva, dar n-are incotro, se suie pe bicicleta si pleaca. Tai lemne din salciile uscate din jur, fac cu greu focul ( totul in jur musteste de umezeala, e roua da parca ar fi plouat zdravan) si pun de cafea, ceai si omleta cu slanina si oua, asta dupa ce arunc si betele in apa, poate intra ceva de dimineata. Ma uit dupa mreana lui Sanyi de azi-noapte, nu-i! Intr-un tarziu, o descopar in iarba, toti uitasera de ea si a murit asfixiata. Ce sa-i fac?! O curat si o tai bucati, pe care le insir pe tepuse, sa-si friga cine are chef, eu peste nu mananc decat foarte rar. Apare si ala mic, aduce apa in bidoane si o paine cersita de la brutaria locala, ca magazinul inca nu-i deschis. Sare i-au dat vreo doi-trei pumni, intr-o punga, tot de la brutarie. Incepe aventura. Misiune imposibila! Sa-i trezesti pe mahmurii de prieteni, la nici doua ceasuri de cand i-ai bagat la caldura. Suturi, injuraturi, apa rece turnata pe fete, in juma’ de ceas sunt totusi, cat de cat, cu totii in picioare. Mancam in liniste, ca baietii au probleme daca vorbesti mai tare cu ei, sau daca fac miscari bruste din cap... Omleta o radem ala micu’, cu Zoli si cu mine, ca ceilalti trei “eroi” au prins frica de orice aduce a slanina si condimente. Noroc ca avem biscuiti, ba isi mai frig si peste, asa ca toata lumea-i multumita, bem ceaiul, cafeaua, alta viata!!! Ala mic ramane la corturi, cu misiunea sa mai taie lemne, sa spele vasele si sa pazeasca avutia. Hai la stiuca, ne asteapta! Ne suim pe biciclete, si la nici cinci minute, dam intr-adevar de balta-minune. Frumoasa, micuta, de vreo 80-90 m lungime si vreo 50-60 latime, inconjurata de salcii si papuris, o apa ireal de limpede, cu ierburi submerse, cu o statie de pompare intr-unul din colturi, imi place! Probabil balta a fost amenajata de CAP-ul local ca rezerva de apa pentru gradina de zarzavaturi din vecinatate. Nu prea sunt locuri de pescuit, doar de pe platforma de beton a pompei si unul din malurile partii inguste permit sa pui betele jos, pe cracane. In rest, mici intranduri prin papuris, dar trebuie sa intri in apa pana la genunchi ca sa vezi apa libera din fata. Punem doua bete la crap ( cica ar fi cateva bucati frumoase!!), dupa ce aruncam cativa pumni de porumb unde credem ca e apa mai adanca, in zona pompei. Peste mic nu avem, asa ca facem la iuteala niste monturi de caras, luam betele cele mai usoare si ne suim pe biciclete, catre balta cantonierului, sau ce-o fi ala. Pe Zoli, care si asa e cam schiop ( luxatie congenitala de sold) si nu poate sta mult in picioare, il lasam sa tina locurile ocupate si sa pazeasca bagajele, si-i lasam si singura lanseta de spinning din dotare, sa se distreze pana revenim. Ii las si trusa de linguri, cam saracacioasa, e drept, ca stiucaritul nu e deloc punctul meu forte, si dau sa-i explic cum se procedeaza. Ma expediaza scurt, spunandu-mi ca e profesor la blinkerit si ca n-are ce invata de la un pusti ca mine ( e mai “batran” cu 2-3 ani). Plec cu indoiala in suflet, dar ma gandesc ca nu are ce sa strice la scule, asa ca-l las cu “profesoratul “ lui. Mergem deci, la balta cu carasi. O “chestie” mica de vreo 15 metri diametru, aflata in curtea omului, in care sa balacesc laolalta rate, gaste, porci si 3 puradei goi, de 3-4-5 ani, plini de namol si printre dinti si urechi. “Femeia” casei, o tiganca voinica si stirba care tocmai intinde rufele gata murdare – sau asa ni se par noua- la uscat, vrea sa ne goneasca, ca barbatu-sau nu-i acasa. Gyuszi negociaza indelung, o imbuneaza cand ii dam niste tigari si un pachet de biscuiti pentru copii si ne punem pe pescuit. Aiurea!!! Balta sau ce-o fi chestia aia mocirloasa, nu prea mai are peste, orataniile si-au facut demult datoria, iar porcii au tulburat-o de zici ca-i mai mult namol decat apa. Cu mare chin, in 2-3 ore prindem vreo 3-4 carasei cat degetul si inca pe atatia soreti, intr-un colt unde porcii nu pot intra, ca e depozit subacvatic de cuptoare ruginite, aragazuri si alte fiare vechi... Ma rog, buni si astia!! Hai la stiuca!!