La pescuit de somn.

Ca orice copil ce merge la pescuit cu un bät de alun cu nailonul legat de värf(betele tatalui nu aveam voie sa le folosesc singur,cica le rup s-au asaceva),prinde si asa spre bucuria un carasel cät degetul,dar totusi viseaza la pesti mari,ajungäd acasa mai are si parte direct s-au indirect de bascalie(tata era un mistocar inrait), am decis pe la sfärsitul veri lui 89,mult timp dupa intämplarea de la Baraj,sa merg iar cu tatal meu la pescuit.

Dar de data aceasta,dupa multe auzite despre somn,cica e mare,ca se pescuie numai noaptea,ca…etc.,am decis sa mergem pe Timis la Hitias la pescuit de somn.Aveam de data asta si voie sa pescui cu betele tatului,eu déjà imi imaginam aventura vietii mele de päna atunci,noaptea,pe malul Timisului,cu bête serioase,ma gändeam cine stie ce uriasi or fii somni,si eu am sa ii prind in curänd.Intr-o sämbata a venit ziua cea mare,dupa-masa ne-am facut bagajele,cu mäncare de 2 zile,bête,etc.,si pe lasatul intunericului am luat-o cu minimobra (actualele mopeduri) spre Hitias,tata cunducea si eu stateam in spate pe portbagaj.In drum spre Hitias,s-a lasat déjà bine intunericul ,eu déjà visam ca acum se trezesc somni,stiind ca ziua ei dorm pe fundul apei si noapte se trezesc sa mänce,iar eu voi fii acolo si ii voi prinde,mama,ce aventura de zile mari voi avea.Dar soarta nu a vrut sa imi traiesc aventura.Cum stateam pe portbagaj si visam cu ochi deschisi,simt dintr-o data cu ne oprim,si tata incepe sa vorbeasca cu cineva.Ne-am intilnit cu un tovaras de-a lui care venea de la pescuit.Au stat ei un timp de vorba,ce facem,unde mergem,cänd am zis ca mergem la pescuit la somn,prostul de tovaras a zis ca nu are rost,ca-i apa mica,ca ii luna plina;ca….etc.,nici nu mai stiu ce abureli ne-a bagat,mai bine zis mie,in colaborare cu tatal meu,cred ca nici el nu avea chef de pescuit.Si cred ca ii era si tare sete,pentru ca tovarasul avea o sticla in dotare cu licoare destilata proaspat cumparata de le cärciuma din Hitias..
Cum eram cu minimobra,desi aveam déjà experienta pe ea(cum era inainte ca nu iti trebuia nimic sa o conduci),numai cu pornitul era o mica problema,a pornit-o tata si mi-a zis: “Ralfi,uite am pornit motorul,mergi cu ea acas si spui lui maica-ta ca eu vin pe jos,sa ai grija cum conduci si sa nu iti moara motorul”. ”Deci asta a fost cu pescuitul meu la somn” m-am gändit eu. Dar ce sa fac, “poate data viitoare” m-am gändit si am luat-o spre casa,macar aveam voie sa conduc minimobra din nou,si asta noaptea si in afara localitatii.
Dupa un timp bun de mers fara probleme,cum e,de ce ti-e frica nu scapi,nu stiu ce am facut,imi moare dintr-o data motorul.S-a vedeti atunci panica,un copil de nici 9 ani,noaptea pe intuneric in mijlocol cämpului,ca se facuse déjà un 11-12 noaptea,cu un motor ce nu poate sa il porneasca,am incercat cu pedalele,s-o inping,sa pedalez päna am un pic viteza,nimic.
Deci nu mi-a mai ramas nimic altceva de facut,dacät sa astept sa vina tata si sa porneasca din nou motorul,si sa sper sa aiba pasi iuti si sa nu o läläie pe drum.Va imaginati cät de lunga a fost asteptarea aceea,la fiecare zgomot din lanurile de porumb de pe marginea drumului tresaream,mai ales ca aveam si cele mai frumoase gänduri pentru momentul respectiv,cu animale salbatice,cu tälhari si cu cine stie ce segvente din filmele de groaza vazute.Noroc ca tata nu si-a lasat prea mult timp pe drum si a ajuns relativ destul de repede,si dupa o mica tura de räs impreuna cu tovarasul lui de patenia mea,mi-a pormit din nou motorul si eu am putut sa imi continui calatoria spre casa,unde am si ajuns cu bine si fara probleme de data aceasta.Dar totusi eram dezamagit ca nu s-a ales nimic din partida de pescuit la somn,si de data aceasta am fost eu cel care a fost cäteva zile cel suparat.Dar cum se zice “Päna te insori iti trece” ,
mi-a trecut repede supararea.