Inceputuri II

15 iunie ’74. Parca a fost ieri… e prima zi de vacanta, si tot prima zi de pescuit, cand se termina prohibitia. De cateva zile bune, planuim. Si planuim. Si punem la cale strategii, si invatam unul de la altul cum se face un nod de carlig sa tina la pestele ”cel mare”. Umblau deja zvonuri ca ar exista si monstri de 3-4 kile in balta noastra, de la capatul satului!! Eu cumpar fir de 0,30 cu 15 lei/rola de 100m.

Sanyi si mai ales Schumi, ( ambii cu cate un an mai mari ca mine… vai, ce conteaza aceasta diferenta cand ai 12-13 ani!!) imi rad in nas si-mi arata, mandri, ultima achizitie: “Silon” cehoslovac, 0,35mm, rezista 5,4 kg si incercam cu totii sa-l rupem. Tinee!!! E bun!!! Vreau si eu, ma costa vreo 2 beri ciubucul sa iau si eu, dar merita! 50 de lei rola. Cam 16 beri, si deja incepuseram sa ne naravim la chestia asta, sa nu mai zic de “Carpati” fara filtru, cu 2,50 pachetul… Carlige facem rost, pe tigari, de la la bosorogii de pe balta, carlige vechi, ruginite, de 2 mm grosime, dar calite prin buturugile de pe Mures si Bega, nu le indreptai nici cu 2 clesti deodata! Invatam sa le ascutim pe piatra abraziva fina, plumbi turnam in forme cioplite in cartof crud ( ati incercat?! merge!! Si mai si miroase bine!!) si atacam! Eu cu vestita mea “fibra” de 1,60 m si 130 lei si mulineta Delta de 178 lei, sanyi cu o fibra de 170 cm si un Delfin mic de 145 lei, iar Schumi, cu 2 (!!) bete, o fibra cu mulineta cu tambur fix no-name si un bambus rigid de vreo 3 m si o “ruleta” ruseasca, mare, zgomotoasa dar fiabila. De unde le avea?! Alta poveste… taica-su era paznic, printr-o fericita imprejurare, chiar pe balta Dumbravita. Intre noi fie vorba, mare om, Dzeu sa-l ierte, a facut ce-a facut si ne-a pus in legatura cu toti pescarii buni care-si faceau veacul pe balta si prindeau si peste, nu ca noi… Moda pe-atunci era sa ai permis de ajvps si sa sa platesti inca 10 lei/zi pescuitul de la “rasaritul pana la apusul soarelui”. Dubioase limite!!! Dar ma rog… unii ziceau ca din momentul in care poti citi ziarul. Eu, tanar fiind, il citeam si la lumina stelelor, nu doar a lunii. Ziceau ca l-am invatat pe de rost!!)
Revin, deci: prima zi de pescuit de vara in ’74. Plecam de acasa pe la ora 2 noaptea, sa “prindem loc”. Bull shit!!! Incarcati cu “tone” de bagaje pe biciclete, dam de o viermuiala de nedescris pe balta, din 3 in 3 m sute si sute de pescari, care mai de care mai galagiosi ori mai bauti, ocupasera fiecare coltisor! Nici vorba de locurile pe care le ochiseram noi de saptamani de zile!! Ce sa te certi cu nea Lukacs, paznicul, nici el nu mai stia unde sa ne “planteze”! Pana la urma, convinge vreo 2 mosulici sa se restranga si ne bagam noi, 3 insi, pe un spatiu de cca 6m, pe o mica peninsula cu mult sovar si cu si mai multa namoleala, de ne ajungea pana la genunchi! De cizme de cauciuc nici vorba pe vremea aia, tantarii atacau in valuri orbitoare si mai ales piscatoare, lipitorile ne scapau de reuma, iar cracane de pus betele trebuiau taiate din padure la fiecare iesire… dar asta e!! Gasim cumva un bloc de beton de cca 1m x 30 x40 cm, pe care ne putem aseza inghesuiti toti 3. Ne va insoti in urmatorii 3-4 ani, ca un prieten credincios, si-l vom rostogoli cu rabdare, cat era de greu, de-a lungul anilor si de-a lungul malului pana cand l-au ingropat candva, buldozerele, intr-o buza de mal. Ne lansam si noi “lansetele’, odata cu rasaritul, cu nelipsita mamaliga si rama neagra. Ici, colo, oamenii incep sa prinda peste. PESTEEE!!! Chinez mult ( crescuse din ‘72, erau cam la 1.5-2 kg /buc) si cate un romanesc mai frumos. Erau tipi care au prins si cate 20-25 de bucati in prima zi! Noi… cred ca un “castravete” in 3! Chinezul isi facuse datoria, insulele de sovar disparusera, si nu mai aveai locuri sa dai la frunza de papura, sau erau demult ocupate… Noroc cu paznicii, isi faceau datoria si nici de delatori nu se ducea lipsa!! Cum prindea vreunul mai mult peste, cum era trimis instant acasa, cu cele 3 kile regulamentare, si cu restul eliberat! Dupa 2-3 zile de ‘rateuri”, tac’su lui schumi ne face lipeala cu un “meserias” batran, Iani bacsi, unul dintre cei care faceau furori printre pesti. Ce sa vezi?!!! Si el dadea la rama neagra si mamaliga. De ochii lumii!! Pe carlig punea porumb verde si il invelea in mamaliga moale, de fapt pastura nefiarta, ca sa nu se prinda fraierii. De nadit… arunca mamaliga moale cu muult porumb verde, dat cu prastia, in acelasi scop. Credeti ca e ceva gratis in viata asta?! No way!! Ne-a invatat ce stia, cu un singur scop: sa-i nadim si lui locul, fara sa se prinda cei din jur ce se intampla! Se prefacea ca s-a agatat, si trimitea pe careva din noi sa intre sa-i “dezgate” carligul. In timpul asta, trebuia sa-i aruncam in zona carligului cativa pumni de porumb pe care-l duceam ascuns, in slip! E de prisos sa va zic ca la iesire, ne nadeam si noi locul de pe langa el, fara sa starnim multe banuieli, decat eventual injuraturile celorlalti pescari ca “le tulburam apa” si “gonim pestii”. Se pescuia lansat in zona de nadire, aveam trasaturi maxim din 30 in 30 de minute, prindeam 7-10-15 buc /om zi si evident ca ne-am atras dusmanii si reclamatii din toate partile! Nu conta ca eliberam ce depasea 3 kile, toti ne voiau disparuti de pe balta, pe motiv ca speriem pestele. Si ca-l eliberam de ochii lumii. Si ca paznicul se imbogateste pe spatele lu’ fiu’sau si al verilor acestuia… Nimic nou sub soare!! Asa au trecut vreo 2 ani de … acumulari cantitative, sa zic asa! Nici un peste nu a depasit 3 kg in greutate, si eram de-a dreptul excitati la ideea unui drill cu un peste mare cu adevarat! Un vecin de stand scosese un monstru de 6 kile, eu l-am luat intr-un odivam mic in care a incaput scuturat cu sarg… si eram ingroziti ca ar putea veni si la noi asa ceva!!! Ma rog… la ce scule aveam, frica era justificata!
Sa va mai zic ca o singura data am agatat “ceva”. Mare si greu. El tragea, eu trageam!!! Ce sa dai drumul la frana?! Oricum, tamburul de la Delta era blocat din nastere!! Recuperez, fac un pas. Mai recuperez o tura, mai fac un pas! Ala trage ca nebunul, eu dupa el, semi-inconstient si hipnotizat! Pana sa-mi revin ca tot malul zbiera la mine sa ies din apa, eram la 60-70 m de mal, cu apa pana la piept, si pregatit, cred, sa trec pe malul de vizavi! “Noroc” ca a luat vreo 2 alte fire ale vecinilor si a iesit o ruptura de toata frumusetea in mijlocul baltii, altfel cred ca si acum ma luptam cu el prin balarii…)
O sa revin, promit!!