V-am promis ca revin, iaca imi fac timp sa mai strang cate ceva din sertarul cu amintiri!;)

Era prin '72, Ceausescu 'isi facea de cap' in sensul cel bun, inca, se gaseau de toate prin magazine la preturi acceptabile, inclusiv articole de pescuit. Romanii inca nu inventasera vestitele mulinete "verzi" Avat, Delta dunarii ori Arges, dar se gaseau Delfinuri rusesti si bete Germina DDR-iste, din fibra de sticla plina, adevarate capodopere fata de trestiile cu care eram obisnuiti pana atunci. Inundatiile din primavara '70 au creat o adevarata isterie nationala de amenajari hidrotehnice pentru prevenirea altor catastrofe, asa ca practic, fiecare paraias de campie a fost indiguit si... iaca asa m-am pomenit cu o balta minunata, la 10-15 minute  de casa bunicilor, intr-un cadru absolut pitoresc, la poalele Padurii Verzi, o stiti cu totii, nu?! Dumbravita!

Eram copii de scoala primara, si pierdeam vremea, ca atatia altii, la prins carasei si soreti printre palcurile de sovar aparut cu repeziciune. Ne ascundeam de paznic... ca voia sa ii aratam permisul. De unde?!! Pana la coada, spre toamna, s-a indurat al batran de mine si mi-a platit un permis de "pionier" la AJVPS, era 60 de lei, parca. Maaaareee mandrie!!! Mai luam cate un prieten cu mine, si pescuiam cu 2 bete (!!!) ca doar aveam voie, nu?!! Prindeam 2-3 kile de caras toata ziua si eram fericiti nevoie-mare! ba, la un moment dat, am pus-o si de o mica afacere: in canalul betonat de evacuare a baltii se prindeau, la undita, tipari. Naiba stie cum, dar astia aveau lipici la mine: cata vreme eu scoteam 10 bucati, alti 5 insi impreuna prindeau maxim unul. Ii duceam acasa si-i tineam la butoi, veneau "meseriasii" si mi-i cumparau cu 1 leu/bucata, sa dea cica la somn, pe Mures. Nici nu stiam cum arata asa ceva!:(

Toate s-au schimbat brusc, in toamna, cand urmaream fascinat "evolutia" unor "artisti" ce prindeau crap imens in balta nou formata: ceva ciortan la 1-1,5 kile/bucata, dar care mie mi se pareau niste monstri de vis! La rama neagra si mamaliga, cu niste plute demne de dat la stiuca, dar se prindea peste "mare"!! Mamaaaa... cat am incercat si eu...:( In zadar!!! La un moment dat, accidental, dand la caras cu rama rosie, am scos o ciudatenie lunga si maricica, de vreo 1/2 kil: am dat lovitura!!! CLEAN!!! Am clamat eu, bazandu-ma pe pozele din cartea lui Mircea Bichiceanu! MI-s tare!!! Am pacalit un asa peste viCLEAN! De unde mama ei de treaba sa stiu eu ca aparuse o specie noua in apele romanesti, ctenul, sau crapul chinezesc, cum i-am zis mai apoi? Sa nu va zic de socul ce l-am avut zilele urmatoare, cand am vazut un individ care scotea "castravete" dupa "castravete" punand frunza de papura pe carlig... M-a costat o zi intreaga de rugaminti si o geanta de beri sa-l conving sa-mi arate si mie ce si cum!! Ce, nene, e vaca?! Cum sa mance iarba?!! Evident, specia era inca protejata, puii erau sub dimensiunea legala si pescuitul lor era interzis. Who cares?! Am inceput sa prindem la ei pe banda rulanta, duceam 2-3 acasa ascunsi in san, sa nu ne prinda paznicul, si altii, ii eliberam cu zecile, doar de dragul de a-i prinde. Am inventat iute si o metoda noua, prinzatoare si tare interactiva: dadeam drumul la o funza lunga de papura sa pluteasca liber pe apa, cu cate un carlig la fiecare din capete, fara altceva, plumb ori pluta. Papura in sine era semnalizator si momeala, totodata. Era spectacol sa vezi cum frunza e "luata", mestecata incetisor si dusa cativa metri. Dadeai fir pestelui, ne trebuiau nervi de otel sa nu intepam prematur... copii! Ce vreti!!?

Cel mai mare... oooo, ce minune!! A avut vreun kil! Nici acum nu mai tin minte cum am reusit sa-l scot, de fapt, prietenul meu Sanyi a sarit peste el in apa si l-a luat cumva in tricou, era namolit pana si intre dinti! eh... astea-s tatonarile, despre adevaratele inceputuri la crap, din '74 pana prin '80, in episodul viitor!